Displazia congenitală de şold reprezintă o tulburare în dezvoltarea normală, intrauterină, a şoldului la copii.
Datorită poziţiei anatomice, modificată între capul femural şi oasele bazinului copilului, în timp, dezvoltarea articulaţiei şoldului este grav afectată.
Afecţiunea poate fi diagnosticată încă de la naştere, primele 6 săptămâni din viaţa copilului fiind hotărâtoare pentru dezvoltarea ulterioară a şoldului.
Netratată, displazia congenitală de şold se va transforma în luxaţie congenitală de şold, după ce copilul va începe să meargă.

Incidenţa displaziei congenitale de şold este de 1:1.000 de naşteri, cu o frecvenţă net mai mare la fetiţe faţă de băieţi, respectiv 8:1.

Cauza displaziei congenitale de şold nu este clară, dar apariţia acesteia pare a fi asociată cu factori genetici, rasiali, poziţionarea intrauterina a fătului, sexul copilului, cantitate de lichid amniotic scăzută, diferite boli neuromusculare, etc.
S-a constatat că displazia pe partea stângă este mai frecventă decât cea pe partea dreapta datorită poziţionării copilului pe partea stângă în raport cu osul sacru al bazinului mamei.

Diagnosticul trebuie stabilit cât mai precoce de către medic. Suspiciunea de diagnostic este ridicată încă din perioada neonatală, în urma efectuării manevrei Ortolani. Alte semne fizice includ asimetria muşchilor fesieri sau asimetria pliurilor cutanate de pe faţa internă a coapselor sugarului, limitarea depărtării genunchilor copilului pe partea afectată şi, la vârste mai mari, mers sau poziţie bipedă cu rotaţie externă şi inegalitatea între lungimea picioarelor, şchiopătat, mers legănat. Pentru confirmarea diagnosticului se poate folosi echografia, precum şi alte procedee imagistice.


Schema de depinde de vârsta pacientului şi de succesul tehnicilor anterioare. Tratamentul trebuie început la vârste cât mai fragede. Pentru sugarii sub 6 luni se recomandă un conservator, prin utilizarea unui dispozitiv de poziţionare nechirurgicală a membrelor inferioare depărtate şi răsucite spre exterior (poziţia picioarelor este asemănătoare unei broaşte). Dispozitivul fixează articulaţia şoldului în poziţie corectă, astfel încât capul femural să aibă relaţii anatomice normale cu oasele bazinului. Dispozitivul trebuie schimbat, pe măsură ce sugarul creşte. Indicaţia de intervenţie chirurgicală depinde de severitatea bolii, bilateralitate, de tipul modificărilor anatomice ale articulaţiei şoldului, de succesul tehnicilor anterioare.

Evoluţia este foarte bună pentru copiii trataţi din primele luni de viaţă pentru displazia de şold. Diagnosticul precoce reprezintă cel mai important aspect al tratamentului.

Complicaţii.
Netratarea displaziei de şold în perioada neonatală imediată poate determina necesitatea intervenţiilor chirurgicale şi apariţia osteoartritei. Alte complicaţii care pot apare sunt durerea cronică, tulburări ale creşterii şi dezvoltării copilului, artrită degenerativă. Complicatiile posibile ale tratamentului includ displazia recurentă, dislocările recurente şi necroza avasculara de cap femural.

Dr.Daniela Georgeta Preoteasa, medic specialist pediatru
Doctor in stiinte medicale – Consilier stintific Babycomfort – Romania
Cabinet medical ROT DIAGNOSTIC &
Informatii – Programari : Tel. 0728.135.880

Bibliografie:
1. Stoker SK, Skaggs, DL. Developmental dysplasia of the hip. Am Fam Physician. 2006;74(8).
2. Mettler FA. Skeletal system. In: Mettler FA, ed. Essentials of Radiology. 2nd ed. Philadelphia, Pa: Saunders Elsevier; 2005: chap 8.


Tags: