Babycomfort

Încă de la naştere sistemul imunitar al sugarului începe să funcţioneze, devenind, pe parcurs ce dă pieptul cu fel de fel de infecţii şi agenţi patogeni, din ce în ce mai performant. Ce este sistemul imunitar, cum funcţionează el şi care sunt performanţele lui la bebeluşi sunt întrebări pe care încearcă să le răspundă acest articol.

Ce este sistemul imunitar şi cum funcţionează el ?
De pojar sau rubeolă ne îmbolnăvim doar odată în viaţă. După o astfel de boală, corpul este imunizat împotriva agenţilor infecţioşi care au provocat-o. Termenul de imunitate care defineşte rezistenţa la îmbolnăviri, provine din latină (immunis = liber, neatins, protejat).

Sistemul imunitar al organismului uman are la bază mecanisme de apărare sofisticate care fac posibilă o protecţie eficientă. Pentru majoritatea agenţilor infecţioşi, şi mai ales pentru viruşi, un singur contact este de ajuns ca sistemul imunitar să creeze o protecţie durabilă împotriva lor.

Mecanismele de apărare care s-au dezvoltat încă devreme în evoluţie sunt cele de care dispunem încă de la naştere, cum ar fi, de exemplu, macrofagele sau anumite proteine care pot anihila microorganismele dăunătoare organismului. Corpul uman dispune de milioane de celule (leucocite) şi molecule (anticorpi) ale sistemului imunitar cu funcţii diferite şi sisteme complicate de reglare reciprocă. Ele sunt cele care asigură nu numai protecţia împotriva infecţiilor, dar şi îndepărtarea ţesuturilor moarte şi reciclarea celulelor degenerate.

Limfocitele sunt un tip de leucocite care au un rol foarte important în apărarea organismului. Ele sunt cele care după contactul cu un anumit virus „învaţă“ să îl recunoască şi îi „memorează“ caracteristicile, astfel încât să fie capabile să îl detecteze de foarte timpuriu la un eventual nou atac. Astfel există limfocite care sunt „responsabile“ pentru detectarea virusului de pojar, pe când altele recunosc virusul de gripă cu care ne-am infectat iarna trecută. Limfocitele sunt foarte importante şi pentru recunoaşterea tumorilor canceroase.
Din păcate însă nici viruşii nu stau şi aşteaptă, ci sunt într-o permanentă schimbare. Mutaţiile fac posibilă apariţia unor noi tipuri de agenţi patogeni, necunoscuţi pentru sistemul imunitar care adesea se vede confruntat cu noi provocări.

Sistemul imunitar la bebeluşi
Fascinant este că bebeluşii dispun încă de la naştere de un sistem imunitar gata de luptă! De abia veniţi pe lume, nou-născuţii se pot apăra cu forţe proprii, ba chiar dispun de un număr mai mare de leucocite comparativ cu adulţii! În plus, fătul primeşte încă din pântecul mamei un ajutor de start.

Începând cu a patra lună de sarcină mama transferă copilului anticorpi materni împotriva multor boli cu care a fost confruntată sau împotriva cărora a fost vaccinată. La sfârşitul celor 9 luni de sarcină fătul dispune deci de un întreg arsenal de apărare primit de la mamă, iar unele tipuri de anticorpi (IcG) se găsesc chiar în concentraţii mai mari la copil decât la mamă. La copiii născuţi timpuriu transferul de anticorpi nu se realizează complet şi, prin urmare, aceştia sunt mai sensibili la îmbolnăviri decât copiii născuţi la termen.
După naştere copilul primeşte în continuare anticorpi materni prin intermediul laptelui matern. Cu precădere primul laptedupă naştere, aşa numitul colostru, are un conţinut foarte bogat în anticorpi de tipul imunoglobulinelor A (IgA). Aceste imunoglobuline rămân un timp îndelungat în intestinul sugarului şi îl protejează de infecţii intestinale.

Treptat însă anticorpii materni sunt metabolizaţi şi eliminaţi, astfel încât în jurul vârstei de 6 luni se atinge un nivel minim de protecţie imunitară, copilul fiind acum pe cale să îşi formeze treptat proprii anticorpi, pe măsură ce vine în contact cu diferiţi agenţi infecţioşi. Tot în această perioadă copilul este foarte predispus la o serie de infecţii cu predilecţie ale căilor respiratorii. De asemenea, apar episoade de febră repetate, adesea fără o cauză identificabilă.

Până la 12 asemenea infecţii „banale“ pe an sunt normale. Numai în cazuri foarte rare este vorba de o dereglare sau afecţiune a sistemului imunitar. Dacă copilul este bolnav cronic, nu ia în greutate, face repetat infecţii neobişnuite şi grave care nu răspund la tratament, sunt necesare investigaţii specifice. Dacă sistemul imunitar este afectat de o modificare genetică sau de o altă cauză, este recunoaştere timpurie pentru a putea acţiona în consecinţă. În cazul unor disfuncţii imunitare, pacientul poate fi tratat relativ uşor cu preparate pe bază de imunoglobuline ce conţin o cantitate mare de anticorpi.

Din acelaşi capitol, „Sănătate“, mai puteţi citi: