Babycomfort

Bebeluşii sunt de la bun început fiinţe sociale care caută să comunice cu cei din jur, şi mai ales cu mămicile şi tăticii lor. Este de altfel bine cunoscut faptul, că nou-născuţii preferă vocile omeneşti altor zgomote şi sunt atraşi mai puternic de imaginea unei feţe omeneşti decât de alţi stimuli vizuali. Deja la vârsta de o săptămână bebeluşul recunoaşte vocea mamei şi o poate distinge dintre vocile altor femei.

Dar bebeluşii nu reacţionează numai pasiv la semnalele părinţilor, ci încearcă ei înşişi să interacţioneze cu ceilalţi. În primul rând bebeluşii comunică cu ochişorii. Prin felul în care privesc şi direcţia în care îşi îndreaptă privirea, ei pot transmite mesaje, cum ar fi "îmi place", "nu pleca, mai stai un pic" sau "mi-e frică de tine".

Tipică pentru primele luni de viaţă este privirea investigativă, cu care bebe "cercetează" câteva secunde faţa celui cu care interacţionează. Dacă este o faţă cunoscută şi prietenoasă care se apleacă asupra lui vorbindu-i cu blândeţe, reacţia lui va fi pozitivă, va începe să râdă şi să dea din picioruşe, semn că se simte bine. Dacă, dimpotrivă, e vorba de o faţă necunoscută cu trăsături ameninţătoare, după câteva secunde de privire atentă, bebe va începe speriat să plângă.

Pentru că nu înţeleg încă ceea ce li se spune, bebeluşii se orientează în reacţia lor strict după mimica şi tonalitatea vocii celui cu care interacţionează. Ei recunosc, de exemplu, cu repeziciune pe faţa mamei în ce stare de spirit se află aceasta şi reacţionează corespunzător. Astfel, dacă mama este liniştită, bucuroasă şi plină de afecţiune, bebe va recunoaşte aceste sentimente în mimica ei şi va reacţiona "în oglindă", încercând să reproducă aceeaşi mimică. Se creează deci o corespondenţă între sentimentele mamei şi cele ale copilului, o stare sentimentală de dependenţă reciprocă.

Este deci foarte important ca adulţii să ştie că influenţează puternic prin starea lor de spirit bebeluşul. Un bebeluş de două luni râde când mămica lui râde şi îşi încreţeşte fruntea şi plânge când o simte supărată şi tensionată. Privirea, tonalitatea vocii şi atingerile dintre părinte şi copil sunt factorii determinanţi pentru calitatea relaţiei emoţionale în primele luni de viaţă.

Diana Zoppelt

Din acelaşi capitol, „Dezvoltarea copilului“, mai puteţi citi: