În timpul creşterii şi dezvoltării intrauterine a fătului, testiculele se formează în cavitatea abdominală, urmând ca, puţin înaintea naşterii sau la scurt timp după naştere, acestea să coboare în .

Aproximativ 3-5% dintre copiii nou-născuţi au unul sau ambele testicule necoborâte.

În cazul a 5% din pacienţii care nu au testicule coborâte în , de fapt acestea nu pot fi găsite nici în , dar nici în abdomen. În acest caz, vorbim de lipsa formării şi dezvoltării testiculului în perioada intrauterină.

Cauzele nu sunt cunoscute în totalitate. este întâlnită frecvent la prematuri, deoarece în majoritatea cazurilor, testiculele coboară în în luna a 9-a de viaţă intrauterină.

Dacă la examenul clinic, medicul a constatat că testiculul se află în , se consideră că acesta a coborât, chiar dacă, temporar, migrează înapoi în abdomen. Există cazuri, destul de frecvente, de testiculele retractile care migrează când în , când în abdomen. Acest lucru se datorează dimensiunilor reduse ale testiculelor la copii, precum şi a existenţei unor canale inghinale largi prin care testiculele coboară în mod normal din abdomen în . De obicei, situaţia se rezolvă la , când testiculele cresc semnificativ în dimensiuni. Deci, corecţia chirurgicală nu este necesară.

Dacă până la vârsta de 1 an a copilului, testiculele nu au fost palpate niciodată în , atunci părinţii trebuie să se adreseze medicului pentru investigaţii amănunţite. Studiile realizate au concluzionat că, în această situaţie, intervenţia chirurgicală este bine a fi efectuată la vârsta de 1 an a copilului pentru a poziţiona testiculele în şi astfel să poată fi evitate leziunile permanente care pot apare.

Un testicul necoborât este considerat anormal şi prezintă un risc crescut de apariţie a cancerului testicular, chiar şi după ce este coborât chirurgical în . Testiculele rămase în abdomen suferă alterări importante de structură, fiind afectată atât cantitatea, cât şi calitatea spermei, putând conduce la probleme importante de fertilitate.

Simptome nu există, putând fi constatate doar modificări ale formei şi dimensiunilor scrotului. Nu trebuie ignorate însă posibilele probleme de fertilitate.

Tratament.
De obicei, testiculele pot coborî spontan în fără nicio intervenţie chirurgicală până la vârsta de 1 an a copilului. Dacă acest lucru nu se întâmplă, medicul poate recomanda tratament hormonal. Principalul tratament rămâne însă intervenţia chirurgicală. Dacă testiculul necoborât este incomplet sau malformat, medicii recomandă extirparea lui decât coborârea în .

Complicaţiile posibile
- În cazul în care unul sau ambele testicule nu coboară, viitorul bărbat poate fi steril la vârsta adultă.
- Bărbaţii care au un testicul necoborât de la naştere prezintă un risc de 20 de ori mai mare de a dezvolta cancer testicular în ambele testicule decât ceilalţi bărbaţi. Poziţionarea chirurgicală în a unui testicul necoborât nu înlătură complet riscul de a dezvolta cancer testicular, dar îl poate reduce.
- Intervenţiile chirurgicale de coborâre a testiculelor pot conduce la deteriorarea acestora.
- Un parţial sau total gol, poate avea efect psihologic şi emoţional în primul rând asupra bărbatului, precum şi asupra familiei acestuia. Utilizarea unei proteze testiculare, la vârsta adultă, poate îmbunătăţi starea psihologică şi poate face scrotul să pară normal.

Dr.Daniela Georgeta Preoteasa, specialist pediatru
Doctor in stiinte medicale – Consilier stintific Babycomfort – Romania
Cabinet medical ROT DIAGNOSTIC & TRATAMENT
Informatii – Programari : Tel. 0728.135.880

Bibliografie:
1. Schneck FX, Bellinger MF. Abnormalities of the testes and scrotum and their surgical management. In: Wein AJ, ed. Campbell-Walsh Urology. 9th ed. Philadelphia, Pa: Saunders Elsevier; 2007:chap 127.
2. Elder JS. Disorders and anomalies of the scrotal contents. In: Kliegman RM, Behrman RE, Jenson HB, Stanton BF, eds. Nelson Textbook of Pediatrics. 18th ed. Philadelphia, Pa: Saunders Elsevier; 2007:chap 545.


Tags: