Babycomfort

Strabismul este afecţiunea în care axele oculare nu sunt paralele, ochii fiind deviaţi temporar sau permanent fie spre nas (strabism convergent), fie spre urechi (strabism divergent).

În mod normal, ambii ochi fixează aceeaşi imagine şi trimit creierului acelaşi mesaj. Fixarea imaginii binoculară (ambii ochi privesc simultan acelaşi obiect) permite vederea tridimensională. În situaţia în care axele oculare nu sunt paralele, creierul primeşte două imagini diferite, care ar putea afecta înţelegerea informaţiei vizuale. Copiii învaţă să ignore mesajele necorespunzătoare ale ochiului strabic. Dacă strabismul apare însă la adulţi, aceştia dezvoltă adesea vedere dublă (diplopie).

În mod normal, la copii, în jurul vârstei de 3-4 luni, axele celor doi ochi ar trebui să fie paralele. Strabismul convergent infantil este cel mai frecvent tip de strabism întâlnit şi apare la copiii sub vârsta de 6 luni. Strabismul acomodativ apare la copiii sub vârsta de 3 ani atunci când aceştia îşi fixează privirea asupra obiectelor din jur. Aceşti copii prezintă o formă moderată sau avansată de prezbitism (nu pot vedea clar obiectele situate în apropriere). Strabismul congenital este foarte rar întâlnit şi este însoţit de alte defecte congenitale. Strabismul divergent este un alt tip de strabism relativ frecvent întâlnit, putând fi observat atunci când copilul priveşte obiecte îndepărtate, este obosit, bolnav.

Unii copii prezintă pseudostrabism, datorită mai multor factori: pliu cutanat care acoperă colţul intern al ochiului, nas larg, plat. Această situaţie dispare, odată cu creşterea şi dezvoltarea feţei copilului.

Strabismul infantil afectează aproximativ 1% din copiii sănătoşi născuţi la termen, fiind mai frecvent întâlnit la copiii născuţi prematur sau cu defecte faciale.

Cea mai frecventă cauză de strabism este reprezentată de afectarea zonei creierului care controlează mişcarea ochilor. În mod particular, la copii strabismul însoţeşte alte boli, cum ar fi: tumori cerebrale, paralizii cerebrale, sindromului Down, hidrocefalia, etc. De asemenea, bolile care provoacă orbirea totală sau parţială pot determina apariţia strabismului: prezbitismul extrem, cataracta, leziunile oculare, situaţiile în care un ochi vede mai bine decât celălalt.

Părinţii trebuie să se prezinte la medic dacă constată că ochii copilului nu privesc drept înainte, chiar dacă copilul are vârstă foarte mică. Dacă axele vizuale ale unui copil nu sunt paralele până la vârsta de 4 luni, atunci trebuie efectuat un consult medical de specialitate pentru a exclude existenţa unor boli grave.

Având în vedere importanţa extraordinară pe care o are vederea în creşterea şi dezvoltarea copilului, fizică, intelectuală, socială, toţi copiii trebuie examinaţi de un medic oftalmolog la vârsta de 9 luni. Strabismul netratat afectează vederea copilului, ajungându-se la apariţia ochiului leneş (ambliopie).

Nu au fost identificate măsuri de prevenire a strabismului.

Dr.Daniela Georgeta Preoteasa, medic specialist pediatru
Doctor in stiinte medicale – Consilier stintific Babycomfort – Romania
Cabinet medical ROT DIAGNOSTIC & TRATAMENT
Informatii – Programari : Tel. 0728.135.880

Bibliografie:
1. Plager, David, et al. Strabismus Surgery: Basic and Advanced Strategies. Oxford, UK: Oxford University Press, 2004.
2. Cooper, Jeffrey. “All about Strabismus.” Optometrist Network , 2001. Available online at http://www.strabismus.org (accessed October 31, 2004).