Babycomfort

Candidoza bucală este o infecţia care afectează frecvent nou-născuţii şi copiii mici. Este produsă de o ciupercă, Candida albicans, ce poate determina boli localizate şi în alte părţi ale corpului: infecţii vaginale, eritem de scutec,etc. Când localizarea infecţiei este la nivelul gurii copilului, boala se numeşte Candidoză orofaringiană.

Cauze. Candida, ciuperca ce determină candidoza bucală este prezentă în mod normal, în cantităţi mici, la nivelul gurii şi a altor mucoase ale organismului, chiar şi la oamenii sănătoşi clinic. În mod obişnuit, ea nu produce leziuni. În cazul apariţiei unor factori favorizanţi, ciuperca se poate înmulţi excesiv şi necontrolat invadând ţesuturile din jur.

Inmulţirea acestei ciuperci este controlată de o serie de bacterii prezente în mod obişnuit la nivelul mucoasei bucale. Aparitia unei noi bacterii la nivelul gurii poate strica echilibrul dintre microorganismele deja prezente aici şi creează condiţiile de înmulţire excesivă, necontrolată a candidei.

Mod de transmitere
Nou-născuţii pot contacta candida de la mamă, în timpul naşterii, dacă aceasta are candidoză vaginală. Simptomele apar în medie la 3 până la 7 zile după naştere.

Ulterior, datorită sistemului imun imatur al nou-născuţilor şi sugarilor, corelat cu un echilibrul fiziologic dintre bacteriile şi fungii de la nivelul mucoasei bucale încă nedefinitivat, candidoza bucală este frecventă în primele luni de viaţă.

În mod normal, candidoza bucală nu este contagioasă. Totuşi, copiii cu un sistem imun deficitar pot contacta infecţia micotică de la partenerii de joacă sau de pe jucării comune. Un copil cu candidoză bucală poate răspândi ciuperca prin contact direct (ex. orice jucarie care este introdusă în gură).

Simptome. Candidoza este o afecţiune care arată şi sună mult mai rău decât este în realitate. Deşi uneori este dureroasă, cel mai frecvent simptom este reprezentat de depozitele albe de pe mucoasa cavităţii bucale a copilului: limbă, partea interioară a obrajilor, uvulă, perete posterior al faringelui, mucoasa palatină, buze, gingii.

Aceste depozite albe, candidozice, spre deosebire de resturile de lapte matern sau formule de lapte restante în gura sugarului, nu pot fi uşor îndepărtate. Dacă se insistă cu îndepărtarea lor, mucoasa subiacentă poate sângera şi rămâne o zonă ulcerată, dureroasă.

Diagnostic. În mod frecvent, diagnosticul este stabilit în baza semnelor şi simptomelor clinice, nefiind necesare examene de laborator. În situaţia în care copilul este foarte agitat şi refuză să mănânce, medicul ar trebui să investigheze suplimentar acest pacient, să constate dacă nu cumva este vorba şi de o altă afecţiune care coexistă cu candidoza orofaringiană.

Tratament. Medicamentul cel mai utilizat este Nistatina soluţie, care se recomandă a fi administrată de patru ori pe zi, pe fiecare parte a gurii copilului. Durata tratamentului este de aproximativ 7 – 10 zile şi cel puţin 3 zile după ce nu se mai există semne clinice. Pentru aplicarea soluţiei poate fi utilizat un tifon cu care se freacă direct medicamentul pe depozitele albe candidozice.

Fluconazol (Diflucan) este un alt medicament care poate fi folosit ca o alternativă la Nistatin, dar este mai scump şi este folosit de obicei ca tratament de linia a doua, atunci când Nistatina nu funcţionează.

Mai poate fi folosit Violetul de genţiana, un tratament mai vechi, care nu are nevoie de reţetă.

Dr.Daniela Georgeta Preoteasa, medic specialist pediatru
Doctor in stiinte medicale – Consilier stintific Babycomfort – Romania
Cabinet medical ROT DIAGNOSTIC & TRATAMENT
Informatii – Programari : Tel. 0728.135.880

Bibliografie: Pillinger, John; Andersen, Flemming; & Søderberg, Ulla (6 July 2005), “Oral thrush (fungal infection in the mouth)”.