Fiecare bebeluş se naşte cu un anumit temperament. Temperamentul este deci prezent încă din leagăn, fiind determinat genetic. El constituie elementul de bază în formarea şi dezvoltarea ulterioară a personalităţii care se realizează în interacţiune cu mediul (părinţi, educaţie, comunitate).

Temperamentul este o trăsătură înnăscută care determină în mod hotărâtor comportamentul celui mic încă din primele sale zile de viaţă. Astfel, în funcţie de temperamentul moştenit genetic, bebeluşul va răspunde într-un anumit fel şi cu o anumită intensitate la provocările din mediul intern (de ex. dureri) sau extern (de ex. atingere, zgomot).

Tipul de temperament depinde de modul de funcţionare a proceselor cerebrale, respectiv de balanţa dintre excitaţie şi inhibiţie. În funcţie de cum este înclinată această balanţă pot fi descrise trei stiluri majore de comportament la copilul nou-născut:

   •     copilul facil: cuminte, liniştit, nu ridică probleme de îngrijire şi relaţionare, se adaptează uşor la schimbările din mediu şi are o regularitate în stările de veghe-somn, precum şi în comportamentul alimentar;
   •     copilul dificil: nervos, uşor iritabil, plânge mult, se adaptează greu la schimbările din mediu şi are ritmuri biologice neregulate;
   •    copilul impasibil: are comportamente la media celor două descrise anterior.

Temperamentul copilului influenţează puternic tipul de interacţiune cu părinţii. Aceştia vor fi mult mai solicitaţi dacă copilul are un temperament dificil decât în cazul unui copil facil. Importantă este şi potrivirea dintre temperamentul copilului şi cel al mamei. Dacă – pe de o parte – mama înţelege uşor nevoile copilului şi semnalele pe care le lansează, iar – pe de altă parte – copilul reacţionează în acord cu temperamentul mamei, interacţiunea dintre cei doi va fi optimală.

Temperamentul stă la baza dezvoltării personalităţii, iar modul în care aceasta se formează în primii ani de viaţă depinde de interacţiunea cu părinţii. Astfel, un copil facil poate deveni un adult stabil şi echilibrat sau, dimpotrivă anxios şi blocat. Un copil dificil, care are tendinţa de a se manifesta impulsiv, poate deveni curajos şi inovator sau o persoană neadaptată cu comportamente aventuroase.

Sursă: Psihologia dezvoltării umane. Editura Polirom (2006).

Vă mai recomandăm articolele:

  • Eşti un părinte intuitiv?
  • Cum comunic cu bebeluşul meu?

  • Tags: , , , , , , ,