Telefonul mobil este un însoţitor permanent al omului modern, un rău necesar pe care îl utilizăm zi de zi la serviciu sau în viaţa personală. Efectele negative ale radiaţiei electromagnetice a cărei sursă o constiuie telefonul mobil sunt deosebit de nocive în cazul copiilor mici, atunci când acesta este lăsat în apropierea bebeluşului (cameră, pătuţ, cărucior).

Care sunt consecinţele pe care o are radiaţia pulsatilă de înaltă frecvenţă a mobilului asupra sănătăţii? Ce se întâmplă în cazul copiilor, sunt aceştia mai vulnerabili? Cum putem limita influenţele nocive ale telefonului mobil? Iată câteva întrebări cărora le căutăm un răspuns în rândurile următoare.

Rezultatele cercetărilor din ultimii ani indică o posibilă influenţă a radiaţiei telefonului mobil asupra celulelor organismului uman. Cu toate acestea efectul propriu-zis rămâne încă neelucidat. Nu ştim încă, spre exemplu, care sunt consecinţele de lungă durată ale acestui tip de radiaţii în cazul copiilor care se nasc şi trăiesc într-o lume a telefonului mobil. Cercetări reprezentative de lungă durată lipsesc, printre altele şi pentru că telefonul mobil este o invenţie relativ recentă.

Ca reacţie la radiaţia telefonului mobil s-a observat o modificare a curenţilor cerebrali măsurată cu ajutorul electroencefalogramei (EEG). De asemenea, există indicii clare că staţiile de emisie ale operatorilor de telefonie mobilă au o influenţă negativă asupra imunităţii persoanelor care trăiesc în apropierea lor. Acestea sunt mai susceptibile la îmbolnăvire, observânduse de exemplu o frecvenţă crescută a cazurilor de leucemie.

Şi în cazul copiilor mici, radiaţia telefoanelor mobile poziţionate în imediata lor apropiere poate fi un factor de risc pentru sănătate. În special celulele creierului, aflat încă în dezvoltare, reacţionează foarte sensibil la influenţele toxice din mediu. În plus, oasele plate ale craniului nu sunt complet osificate la naştere, fiind separate de spaţii ocupate de ţesut conjunctiv. Fontanelele au nevoie de mulţi ani pentru a se osifica complet, capacitatea craniană completă fiind atinsă de abia la vârsta cuprinsă între cinci şi şapte ani. Prin urmare, creierul bebeluşului nu este îndeajuns protejat de cutia craniană. (Vezi şi articolul „Nu poziţionaţi babyfonul prea aproape de pătuţ“).

Se impun deci – mai ales la copii – o serie de măsuri preventive, care să asigure o oarecare protecţie împotriva radiaţiei provenite de la telefonul mobil:

• dacă sunteţi gravidă evitaţi să ţineţi telefonul mobil în buzunarele de la brâu sau agătat de gât,
• nu lăsaţi telefonul mobil în camera copilului sau în imediata lui apropiere (cărucior, pătuţ),
• ţineţi închis telefonul mobil când sunteţi acasă,
• încercaţi să limitaţi convorbirile pe mobil la perioade cât mai scurte de timp, iar acasă folosiţi pe cât posibil reţeaua de telefonie fixă,
• nu folosiţi în maşină telefonul mobil,
• nu dormiţi cu telefonul mobil pe noptieră şi evitaţi să-l folosiţi ca ceas deşteptător,
• nu puneţi telefonul mobil la ureche până nu a răspuns interlocutorul,
• nu permiteţi folosirea de telefoane mobile copiilor până la vârsta de 10 ani,
• restricţionaţi folosirea telefoanelor mobile la copiii cu vârste între 10 şi 16 ani.

Diana Zoppelt

Din acelaşi capitol, „Sănătate“, mai puteţi citi:

  • Alăptatul. O metodă eficientă de contracepţie?
  • Triplu test – teama de rezultat
  • Mişcarea în aer liber – sănătate pentru corp şi suflet
  • Mamele fumătoare sunt încurajate să nu renunţe la alăptat
  • Iodul previne dezvoltarea mentală deficitară
  • Moartea infantilă subită – vaccinarea timpurie poate avea un efect protector
  • Igiena incorectă favorizează apariţia otitei

    • Tags: , , , , , , , ,