» Icterul nou-născutului

La naştere, ficatul copilului nu reuşeşte încă să metabolizeze optimal bilirubina, un produs rezultat în urma descompunerii globulelor roşii din sânge. Creşterea nivelului de bilirubină din organism poate determina apariţia icterului fiziologic al nou-născutului, caracterizat printr-o coloraţie gălbuie a pielii şi/sau albului ochilor. Icterul fiziologic apare la aproximativ 50% dintre nou-născuţi şi dispare fără tratament în circa o săptămână de la naştere.

Cauzele apariţiei icterului la nou-născut
Celulele roşii din sânge se regenerează periodic. Pigmentul roşu – hemoglobina – este transformată în splină în bilirubină, care este apoi transportată la ficat pentru a fi metabolizată şi ulterior eliminată din organism.
În perioada fetală, ficatul mamei este responsabil de metabolizarea bilirubinei provenită de la făt. După naştere, ficatul copilului trebuie să preia brusc această sarcină, ceea ce nu reuşeşte la început decât în parte. Aceasta duce la creşterea nivelului bilirubinei în sânge.
Începând cu a doua zi de viaţă, valorile bilirubinei sunt crescute la aproape toţi copiii. În 50% din cazuri această creştere a nivelului bilirubinei din sânge este atât de mare încât determină apariţia icterului.

Icterul este foarte frecvent la bebeluşii care se nasc înainte de termen. La aceştia icterul este de obicei mai pronunţat şi durează mai mult.
Există şi o serie de afecţiuni care pot provoca şi accentua icterul nou-născutului: anemia înnăscută, incompatibilitatea de RH, diferite infecţii (de ex. hepatita) sau hipotiroidia.

Diagnostic
Nivelul bilirubinei este măsurat printr-o analiză de sânge care se recoltează din călcâiul copilului. De asemenea se face o examinare a bebeluşului de către neonatolog: dacă albul ochilor sau pielea toracelui sunt galbene, copilul prezintă o formă mai gravă. Acest icter mai pronunţat apare de obicei in ziua a 3-a de viaţă şi este deseori asociat cu dificultăţile de hrănire, prematuritatea sau traumatismele la naştere.


Posibile complicaţii
La formele mai grave există riscul ca bilirubina să afecteze creierul. Bebeluşul dă semne de oboseală şi apatie, nu are poftă de mâncare şi reflexele lui sunt atenuate. În astfel de cazuri se impune rapid un tratament adecvat pentru a evita posibile efecte negative de lungă durată la nivel cerebral.

Tratament
Tratamentul este necesar numai în cazul unor forme accentuate de icter (nivelul bilirubinei în sânge extrem de mare). Acesta constă în fototerapie şi/sau o transfuzie de sânge.
Fototerapia constă în expunerea pielii bebeluşului la un anumit tip de lumină rece, ceea ce duce la scăderea nivelului de bilirubină. Pielea bebeluşului este expusă radiaţiei unor lămpi de fototerapie, ochii acestuia fiind acoperiţi pentru a-i proteja.
Transfuzia se aplică în cazuri mai complicate (de ex. incompatibilitate de RH) şi constă în înlocuirea sângelui bebeluşului cu sânge nou pentru a reduce nivelul bilirubinei în limitele de siguranţă.

Din acelasi capitol "Sanatate"