Babycomfort

De câteva zile presa a devenit ultima salvare şi mediul de exprimare a suferinţei părinţilor bebeluşului Sebastian, născut la începutul lunii august cu handicapuri multiple la Spitalul Universitar din Bucureşti, deoarece medicii nu au asistat mama în momentul în care la naştere au survenit complicaţii. Bebeluşul s-a născut cu circulară de cordon ombilical, acesta ştarngulându-l minute în şir pe parcursul expulziei, ceea ce a dus la o lipsă cronică de oxigen pentru bebe şi, asociat cu aceasta, la o serie de deficite neurologice grave! Copilul nu vede, nu aude şi nu se poate hrăni. Probabil că va rămâne cu un handicap permanent sever, şansele de recuperare fiind mici.

Bebeluşul Sebastian este victima falimentului financiar şi uman din sistemul sanitar românesc! Aşa cum relatează tatăl, când au apărut complicaţiile, în ultima fază a travaliului, nu a existat niciun medic care să asiste naşterea. Timp de 45 de minute, deoarece se schimbau turele între 6 şi 7 dimineaţa, nici măcar o moaşă nu a fost prezentă, mama fiind lăsată să se descurce singură. Ba chiar după expulzie, deşi apăruseră complicaţiile, în sala de naşteri nu a fost prezent un neonatolog, copilul fiind lipsit de reacţie 20 de minute după naştere, minute foarte preţioase pentru salvarea sănătăţii lui.

Ce înseamnă faliment financiar şi uman în sistemul sanitar? Înseamnă că în spitale nu există aparatura necesară unui act medical la standarde moderne, că nu există nici măcar medicamentele necesare unui tratament adecvat, dar ceea ce e absolut blamabil, că nici măcar medicii nu au disponibilitatea de a acorda asistenţă şi a aborba cu responsabilitate actul medical! Unii medici se dovedesc a fi lipsiţi de orice simţ al responsabilităţii, condiţionând actul medical de banii primiţi de la pacient!

Aseară l-am văzut pe tatăl copilului la emisiunea lui Robert Turcescu, am aflat că atât el cât şi nevasta lui sunt asistenţi universitari, am admirat curajul şi stăpânirea de sine cu care face faţă situaţiei tragice în care se află şi hotărârea cu care luptă cu un sistem întreg. Un sistem care prin reprezentanţii săi, fie ei medicii implicaţi, directorul Spitalului Universitar sau ministrul sănătăţii, nu face decât să se eschiveze situaţiei, să nege aproape orice vină şi să vină cu soluţii paliative de doi bani. Nimeni nu a demisonat şi nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea!

La sfârsit doresc să citez cuvintele tatălui care cred că au pătruns până şi într-un suflet de piatră: „Intenţia mea nu este să fac o vânătoare de vrăjitoare, ci mă rog ca bebe al nostru să se facă bine, dar dacă rămânem indiferenţi la ceea ce ni s-a întâmplat subscriem la o ticăloşie. Dacă nu cerem explicaţii, nu o să ştim ce s-a întâmplat şi cei cărora li se va întâmpla acelaşi lucru după noi, la fel vor fi nevoiţi să accepte situaţia fără a şti ce s-a întâmplat.“ Şi îmi permit să adaug: fără a exista un vinovat!

Dragi viitoare mămici, concluzia este că în primul rând noi trebuie să avem grijă de noi. Pornind de la premisa că sistemul nu se va schimba curând şi personalul medical din spitale s-ar putea să vă nu acorde asistenţa adecvată la naştere, vă recomand următoarele:
• Informaţi-vă cât mai bine dinainte cine vă va asista la naştere, unde este secţia de neonatologie şi cine sunt medicii neonatologi din spital.
• Informaţi-vă care sunt condiţiile în sala de naşteri şi cum se procedează în cazul unor complicaţii.
• Aveţi în vedere, că în străinătate (spre ex., Germania), părinţii se duc să viziteze toate facilităţile din maternităti şi li se oferă o informaţie detaliată cu privire la serviciile oferite, înainte de a alege o maternitate.
• În opinia mea este important să nu mergeţi singure la naştere. Luaţi cu dvs. fie pe soţul sau partenerul dvs., fie o rudă sau un prieten apropiat. Nu rămâneţi singură în sala de naşteri şi nu alegeţi o materniate unde nu se permite acest lucru! Unde sunt doi sunt patru ochi şi o persoană dispusă să alerge după un medic în caz că acesta uită să-şi facă datoria…

Diana Zoppelt

Din acelaşi capitol, „Naşterea“, mai puteţi citi: