Babycomfort

Mulţi părinţi află astăzi cu ajutorul ecografiei încă dinainte de naştere dacă au un băiat sau o fetiţă. În afară de sexul copilului mai sunt alte două lucruri pe care viitorii părinţi sunt dornici să le ştie: Cât de mare şi de greu este bebeluşul nostru? Este o informaţie importantă şi pentru medici şi moaşe, şi asta pentru că relaţia dintre greutatea şi vârsta copilului este un indice valoros referitor la dezvoltarea lui.

Părinţii sunt preocupaţi să ştie dacă mărimea şi greutatea copilului lor corespunde vârstei. Ei tind să compare bebeluşul lor cu ceilalţi copii, pentru a se asigura că totul este în regulă. Lucrul acesta nu este însă recomandat, deoarece există o mare variabilitate interindividuală.

În vestul Europei nou-născuţii cântăresc în medie între 3.300 şi 3.500 de grame. Normală este considerată o greutate între 2.800 şi 4.200 de grame.

Mărimea normală a bebeluşilor variază între 48 şi 56 cm, media se află între 50 şi 52 cm. De altfel pentru medici şi moaşe numai greutatea bebeluşului este relevantă. Lungimea unui nou-născut este din punct de vedere medical relativ nesemnificativă.

Diferenţele mari de la un bebeluş la altul au la bază o varietate de factori:
• înălţimea părinţilor: mărimea bebeluşului depinde în mare măsură de cea a părinţilor;
• sexul bebeluşului: fetiţele sunt în medie ceva mai mici şi au o greutate mai mică decât băieţii;
• momentul naşterii: un bebeluş care a petrecut 10 luni în pântecul matern va fi ceva mai solid ca un bebeluş născut prematur;
• evoluţia sarcinii: dacă mama a fost pe întreg parcursul sarcinii sănătoasă, s-a hrănit echilibrat şi nu a dus lipsă de nimic, nu a stat nimic în calea unei dezvoltări normale a fătului. De exemplu, fumatul sau consumul regulat de alcool în timpul sarcinii sunt asociate cu o greutate redusă la naştere;
• sarcini multiple: primii născuţi sunt de obicei mai micuţi comparativ cu fraţii lor;
• sarcini gemelare: dat fiind că mai mulţi fetuşi îşi împart spaţiul limitat din pântecul matern, aceştia sunt de obicei mai mici.

Dacă copilul este deosebit de mic sau exagerat de mare, medicii îi vor acorda o atenţie deosebită. Deviaţiile mari de la medie nu trebuie să fie neapărat un motiv de îngrijorare, pot însă indica în anumite cazuri existenţa unor probleme. De altfel, mărimea şi greutatea copilului la naştere nu spun mare lucru despre cât de mare sau mic va creşte copilul, pe parcursul vieţii intervenind o serie de alţi factori determinanţi, cum ar fi moştenirea genetică, alimentaţia sau starea de sănătate.

Ce se întâmplă în primele luni după naştere?

După naştere părinţii constată uimiţi că micuţul lor pierde mai întâi 10% din greutate. Aceasta este normal şi se datorează faptului că bebeluşul pierde lichid prin urină şi scaun şi mănâncă încă destul de puţin în primele zile. Curând însă cântarul va arăta un trend pozitiv, în primele trei luni de viaţă greutatea copilului dublându-se. Mai ales copiii care sunt hrăniţi la sân iau repede în greutate! Vezi şi articolele despre alăptare.

În medie, micuţii pun la început 30 de grame pe zi şi acumulează rezerve considerabile de grăsime. Dacă la naştere grăsimea reprezenta doar 10% din masa corporală a bebeluşului, după patru luni aceasta va creşte la 40%. Aceste rezerve de grăsime sunt importante printre altele şi pentru a face faţă cu bine primelor boli.

Medicul pediatru controlează la fiecare consultaţie dacă bebeluşul se dezvoltă normal. Este bine ca bebeluşul să ia în greutate şi să crească constant.

Nu este nevoie să cântăriţi copilul zilnic sau după fiecare masă. Odată pe săptămână este îndeajuns. Dacă schimbaţi 6 până la 8 scutece în 24 de ore, iar copilul dvs. are obrăjorii rozalii şi un aspect sănătos, veţi şti că totul este în ordine.

Sursă: Ardek eG

Din acelaşi capitol, „Dezvoltarea copilului“, mai puteţi citi: